Eugen F.
de Elena B.
Nume: Eugen F.
Sex: masculin
Locul nasterii: Săldăbagiul de Barcău, Bihor
Locul de reședință: Drobeta-Turnu Severin
Naţionalitate: Română
Atunci
În ce an v-ați născut?
4 februarie 1947
Vă rugăm să descrieți pe scurt împrejurările în care ați copilărit
M-am născut în satul Săldăbagiul de Barcău, comuna Balc, Bihor, ținut cunoscut pentru vânătoarea de mistreți. Eram trei frați, doi băieți și o fată. Pe fratele meu îl chema Petrică, iar pe sora mea, Viorica. Am crescut în atmosfera satului, am îngrijit de animalele și vitele deținute de familia mea. Eram o familie relative săracă, dar am fost învățați să ne mulțumim cu ceea ce avem.
Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care ați trait, din adolescență până la pensionare
Am fost un copil învățat să-mi respect profesorii, colegii. La 17 ani, am terminat liceul și apoi am devenit student la Timișoara, la Facultatea de Matematică-Mecanică din cadrul Universității din Timișoara.Tatăl meu, un om deosebit de inteligent, nu a făcut decât două clase primare pentru că a rămas orfan de tată în urma primului război mondial, și-a dorit să ajungă profesor de matematică, întrucât de matematică va fi nevoie indiferent de ce orânduire va fi. Am ajuns eu professor de matematică, iar în timpul studenției am avut bursă.
Care a fost poziția persoanelor în vârstă când erați tânăr?
Bunicile îmi erau foarte dragi, în special bunica dinspre tată, care locuia cu noi. Ea a avut grijă de noi, având o pensie în urma decedării soțului în război. Era o femeie cu totul deosebită, pe care nu am uitat-o niciodată. Bunica dinspre mama era mai zgârcită de felul ei, nu risipea banii. Pe bunici nu i-am cunoscut.
Acum
Când erați tânăr, care era opinia voastră despre bătrânețe, despre viața la pensionare, și cum este acum, cu adevărat. Ce înseamnă pensionarea pentru dumneavoastră?
M-am pensionat în anul 2011. Am fost profesor de matematică și am rămas nostalgic după lumea școlii și a copiilor, pe care nu o să le uit niciodată.
Lumea s-a schimbat, în bine și în rău, iar valorile mele sunt diferite de valorile actuale.
Vă rugăm să descrieți pe scurt împrejurările în care trăiți acum
Am doi băieți, cel mare locuiește în Timișoara și are o fetiță; iar cel mic, este profesor de matematică, cum am fost eu și mama lui, și locuiește cu mine în Drobeta-Turnu Severin.
Pensia nu e niciodată suficientă, până trăia soția era suficientă.
Vă rugăm să vă descrieți activitățile zilnice din prezent
Toată viața mea am practicat sportul. Îmi place să fac drumeții, să merg cu bicicleta, să joc tenis de masă. Încă mai dau ore de matematică, meditații. Am fost și inspector de matematică, iar colegii mai tineri îmi cer să le împărtășesc din experiența mea. Îmi place să cânt la orga electronic și îmi place să scriu.
Ce media folosiți în viața de zi cu zi (TV, radio, ziare) și ce tehnologii noi folosiți (Internet, computere, telefoane inteligente)?
Mă uit la televizor zilnic, în special la emisiunile de sport. Nu folosesc computerul sau smartphonul.
Ce vă motivează sau vă poate motiva?
Toată viața am fost un om optimist. Muzica și scrisul mă ajută să-mi păstrez optimismul.
În opinia dumneavoastră, care sunt rolurile majore ale pensionarilor?
E frumos ca bunicii să-și ajute copii și nepoții.
Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru generațiile tinere?
Cinste și omenie în tot ceea ce faceți! Să respectați oamenii în vârstă!
Întrebări specifice României:
Care dintre obiceiurile tradiționale românești le mai păstrați în familia dumneavoastră?
Pentru că sunt născut la țară, îmi sunt dragi toate sărbătorile religioase și nu numai, și tradițiile care s-au născut și se păstrează la țară.
Ați trecut printr-o experiență dureroasă cauzată de regimul comunist (persecuție, deportare, naționalizare etc)? Cum ați reușit să depășiți acel moment dificil?
Nu.
Care sunt valorile după care v-ați ghidat pe parcursul vieții și pe care dintre ele le transmiteți urmașilor?
Cinstea și omenia, înainte de orice! Respectul dat și bucuria de a-l primi de la ceilalți.