Roxana B.

de Ana Z.

Nume: Roxana B.
Sex: Feminin
Locul nașterii: Brăila
Locul de reședință: Galați
Naţionalitate: Română

Atunci

 În ce an v-ați născut?
1959

Cum v-ați descrie copilăria?

Am avut o copilărie fericită, făcând parte dintr-o familie numeroasă, 2 băieți și 3 fete, din păcate bunicii au decedat când eram foarte mică. Părinții au avut studii medii (liceul economic). Tata a fost aviator în armată, iar mama a fost pasionată de pictură. De la tata cred că am luat partea visătoare…. spre cer, iar de la mama partea artistică. De aici și înclinația spre frumos, spre diferite activități în cadrul U3A.

Prima bibliotecă a fost din casa părintească, unde părinții ne-au îndrumat pașii spre cultul cititului. Toți avem studii superioare, eu având studii economice. Părinții ne-au lăsat să alegem ce ne dorim fără să ne înfrâneze spre profesia pe care am ales-o.

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care ați trăit, din adolescență până la pensionare

O viață simplă, o copilărie fericită, singura amintire neplăcută a rămas că am copilărit la oraș și nu la sat. Studiile le-am făcut în Galați și bineânțeles că m-am îndrăgostit tot la Galați, dar din întâmplare tot de un brăilean. O căsnicie, cred eu că fericită cu marea realizare a vieții mele, Andrei – fiul de 32 de ani. Uitându-mă în urmă am o familie fericită, prioritatea noastră a fost educația copilului nostru, care
la rândul său  nu ne-a dezamăgit.
Am primit o educație liberă, fără constrângeri dar, cu reguli, într-o armonie perfectă, protejată, îndrumată, iubită.
A fost uneori dificil, mai mult pentru părinți, au fost perioade cand nu se găsea orice, dar noi nu am fost marcați de aceste lipsuri, din contra poate ne-au unit. Părinții au pus accent pe educație, școală și comunicare.
Am trăit 30 de ani în comunism și 31 de ani după. Sunt convinsă că acea perioadă ne-a marcat, am rămas cu unele concepte, acum când privesc în urmă realizez mai bine că cei de peste 70, 75 de ani sunt bine proptiți în acea perioadă și se adaptează mai greu acum la schimbările actuale.

Nu m-am gândit nicio clipă în tinerețe la pensionare, gândeam că este departe, fără griji așa cum era viața părințlor mei care se pensionaseră pe când eram în liceu.
Am avut norocul, deoarece am lucrat în Combinatul Siderurgic Galați (numit în mod formal Liberty Galați, fost ArcelorMittal Galați și Sidex Galați), și am ieșit mai repede la pensie, m-am bucurat că la aproape 56 ani, eram tânară pensionară, dar pentru soțul meu a fost un șoc pensionarea. Bineânțeles că m-am angajat imediat fiind o persoană activă și nu pot explica statutul unui pensionar care nu mai are activitate.

Care a fost poziția persoanelor în vârstă când erați tânără?

Am avut norocul să întâlnesc în familie (unchi, mătuși, etc) care m-au ghidat in viață.  Când veneau în vizită discutau cu noi ca și cu niște adulți. Ne dădeau importanța necesară. A contat pentru mai tarziu; am căpătat încredere în noi. La locul de muncă am întâlnit oameni diferiți care m-au modelat spre persoana care sunt astăzi.
Sunt o persoană optimistă și știu să iau tot ce este bun de la fiecare persoană pe care am întâlnit-o.
Am învățat să observ pe cei din jurul meu și să le ofer ajutorul necondiționat. Asta m-a ajutat foarte mult în viață.

Vă rugăm să descrieți legăturile intergeneraționale din familia dumneavoastră

Mă repet, dar iar spun am avut norocul (sunt o persoană iubită de Dumnezeu, binecuvântată) să întâlnesc o persoană deosebită, soțul meu și familia soțului meu, oameni simpli de la sat cărora le-am mulțumit pentru persoana pe care au educat-o și au crescut-o. Nu au putut să ne ajute cu creșterea copilului, dar puținul contact a rămas în amintirea băiatului nostru.
Nu a fost necesar să avem grijă de părinți, mai mult ei au avut grijă de noi.

Acum

Vă rugăm să comparați opinia dumneavoastră despre bătrânețe atunci când erați tânără, așteptările dumneavoastră  în legătură cu viața la pensionare, și cum este acum

Tineri fiind nu ne gândeam la pensionare… dar așa cum bine știți în perioada trecută nu aveam o educație în acest sens, venea de la sine, acum avem alternative. Și da, este o perioadă fericită, nu reușesc să-mi împlinesc chiar toate… dorințele, dar da în mare parte. Călătoresc, citesc, muncesc, merg la teatru, spectacole, am alte priorități decât în tinerețe, trăiesc mai intens. Am descoperit cine sunt, chiar dacă nu am nepoți după fiu am nepoți după frați și surori. Mă bucur de fiecare persoană pe care o întâlnesc, mă bucur de fiecare zi, reușesc să îmbin munca cu activitatea U3A.  Si da… în tinerețe am văzut pensionari care doar incasau pensia și atât… astăzi avem multe alte alternative, oportunități…. excursii, cursuri de informatică, limbi străine, pictură, sport, oportunitatea U3A și de ce nu… am colege care au intrat la Facultatea de Arte sau sunt înscrise la masterat.
Pensionarea pentru mine inseamnă o mare oportunitate să pot călători și să mă pot bucura pentru mine și soțul meu. Băiatul are viața lui și nu dorim să nu fim o povară pentru el. De aceea incercăm să ne îngrijim de noi să fim sănătosi.

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care trăiți acum  

Acum trăiesc cu soțul meu într-un apartament la bloc, la etajul 8, cu un peisaj superb. Văd Siretul cum se varsă în Dunăre de la balcon, văd răsăritul și apusul soarelui. Mă trezesc fericită și mă culc asemenea.
Pensia nu ar fi suficientă, dar ne completăm veniturile lucrând în continuare.
Avem grijă de sănătatea noastră pentru a nu fi o povară băiatului nostru. Incercăm să facem mișcare dimineata pe faleză, să mâncăm mai puțin, dar sănătos, etc….
Avem o relație cu băiatul deosebită, suntem foarte apropiați, suntem mândri de el și el de noi. Vorbim la telefon aproape zilnic. Din păcate anul trecut ne-am întâlnit o singura dată. Am petrecut 5 zile la munte impreună. Inainte în fiecare an sărbătoreau cu noi și cu familia prietenei Paștele sau Crăciunul.
Avem prieteni, rude in toată lumea plecați in străinătate. Tinem legătura cu ei, dar din păcate nu la fel, timpul, distanța ne-a îndepărtat.
Prietenii din țară ne sunt alături și noi lor. Această perioadă de pandemie nu s-a putut trece peste ea fără prieteni; un telefon, o vorbă de încurajare….

Vă rugăm să vă descrieți rutinele zilnice din prezent.
Dimineața (nu în fiecare zi) plimbarea pe faleză, întâlnirea cu prieteni dragi, apoi la serviciu.
Întâlnirea de grup pentru organizarea unor activități la U3A.
Am început un curs de lb.engleza.
În timpul liber plimbări in Parc, Grădina Botanică, excursii mai puține anul trecut (la Vulcanii Noroioși-Buzău, o excusie scurtă Brăila și la Brasov cu fiul și prietena lui), organizări: o intâlnire la statuia lui Eminescu, in aer liber, pe 15 ianuarie – de ziua lui M.Eminescu,  hora de Ziua Unirii – 24 ianuarie, Secret Santa organizat tot in Parcul Eminescu, spectacole de teatru.
Perioada prin care trecem nu ne-a permis prea multe activități, dar nu lipseau iesirile săptamanal la teatru, spectacole, iesiri din țară, etc.

Ce media folosiți în viața de zi cu zi (TV, radio, ziare); ce tehnologii noi folosiți (Internet, computere, telefoane inteligente), ați observat dacă generația  dvs. le folosește și cum?

Nu prea am timp pentru media, dar zilnic încerc să citesc ziarul, din păcate mă uit la TV și mai puțin ascult radio. De cand un coleg are un radio online ascult mai des postul domnului Rapă George.

M-am adaptat repede și folosesc toată tehnologia modernă: internet, laptop și telefonul care este indispensabil, citesc ziarul online si alte instrumente online.
Din păcate am observat mulți din generația mea care sunt reticenți la tehnologia modernă. Le este frică de necunoscut, să nu se facă de ras. Foarte mare importanță dăm la ce spun cei din jurul nostru, când ar trebui sa fim mai deschiși la ce este important pentru noi și să încercăm să ne adaptăm.

Ce vă motivează sau vă poate motiva?

Motivația principala este familia, prietenii ne sunt sprijin moral și psihic. Bucuria întâlnirilor cu ei este imensă și bineânțeles aceste prietenii sunt susținute cu efort, cu sprijinul soțului, cu încredere și timp.
Bineânțeles că păstrez legatura cu copii (băiatul și prietena lui, Ana), cu frații, nepoții, prietenii.
Sunt o persoană comunicativă. Nu eram așa în tinerețe am învățat în timp că, comunicarea este foarte importantă. Depinde doar de noi să ne facem viața frumoasă. Depinde de noi să zâmbim și primim la rândul nostru ceea ce oferim.

În opinia dumneavoastră, care sunt rolurile majore ale pensionarilor?
Consider că noi, cei de vârsta a treia avem un rol determinant în a transmite mai departe istoria și tradițiile noastre, altfel ne pierdem ca identitate, uităm cine suntem, uităm de unde venim.
Suntem un ajutor pentru creșterea nepoților dar avem un rol foarte important în educarea lor.
Tinerii din generația actuală au alte valori, alte cunosținte, alte interese și este normal, dar îmbinarea noului cu experiența noastră este foarte utilă.
Incercăm să imbătrânim frumos, să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o avem împreună, să trăim fiecare zi de parcă ar fi ultima.
Numai de noi depinde să schimbăm ceva în viața noastră și să fim fericiți.

Având în vedere reprezentările persoanelor în vârstă de către mass-media, care ar fi mesajul dumneavoastră pentru generațiile tinere?

Tinerii ar trebui să-și păstreze copilăria, să fie optimiști, să aibă mai multă încredere în ei, să greșească…. da să greșească acum când pot.
Sunteți frumoși, inteligenți, puteți să faceți tot ce vă doriți, dar încercați…. atât ar trebui să încercați și să visați.

Întrebări specifice României:

Care dintre obiceiurile tradiționale românești le mai păstrați în familia dumneavoastră?

Păstrăm obiceiurile tradiționale; în primul rând: Paștele (ouă roșii, pasca), Crăciunul (împodobirea bradului), bineințeles cadourile Moșului, Moș Nicolae, de Ziua iei ne îmbrăcăm cu admirație în ie, purtarea mărțișorului și obiceiurile în amintirea morților.

Ați trecut printr-o experiență dureroasă cauzată de regimul communist (persecuție, deportare, naționalizare etc)? Cum ați reușit să depășiți acel moment dificil?

In regimul comunist nu am avut evenimente dureroase nici eu, nici familia mea sau a soțului.

Care sunt valorile după care v-ați ghidat pe parcursul vieții și pe care dintre ele le transmiteți urmașilor?

Familia este foarte importantă, educația părinților și bineințeles educația personală.
În viață modelul meu au fost părinții. Cu toții ar trebui să fim un model și pentru nepoții noștri.
Să invățăm să trăim după propriile valori. Să găsim echilibrul in căsnicie, serviciu, să găsim echilibrul interior. Foarte importantă este mulțumirea de sine și să trăim în armonie cu noi.
Nu știm să ne bucurăm de ceea ce primim, trebuie să învățăm de tineri să ne bucurăm mai mult.

Tinerii ar trebui să aiba încredere în instictele lor, să continue să asculte muzică, să rămână pe ringul de dans, să fie independenți, curioși, să se bucure de viață fără teamă, să-și facă prieteni, să se bucure pentru realizările celor din jur. Să se bucure.